Pregătirea propriei cronologii înaintea audierii la poliție

O cronologie este mai întâi un instrument de consultare

Articolul 29 din Codul de procedură penală protejează poziția suspectului în declarațiile de fond. Așadar, pregătirea pentru un interogatoriu nu este același lucru cu obligația de a produce o poveste completă. O cronologie vă poate ajuta să revizuiți informațiile disponibile și să formulați întrebări pentru avocat. Acordați în prealabil ce tip de document veți crea și cum îl veți partaja. O notă personală nu are automat protecție juridică specială datorită titlului său. Metoda de utilizare și furnizare trebuie discutată cu atenție. (Cod procedură penală)

Poliția descrie sarcina avocatului în timpul interogatoriului. Utilizați foaia pentru consultarea respectivă și alegeți declararea separată. Prezentare generală poate arăta incertitudini care necesită mai întâi cercetare sau susțin un fapt concret cu datele existente. Calitatea nu constă în numărul de pagini, ci în originea și sensul recunoscut al informațiilor. (poliția descrie sarcina avocatului în timpul interogatoriului)

Scrieți ceea ce ați observat de fapt

Începeți cu propriile amintiri înainte de a le completa cu piese. Scrieți ceea ce ați văzut, auzit sau făcut și distingeți între o amintire clară și o impresie globală. Nu trebuie să vă amintiți fiecare zi până la minut. De exemplu, scrieți că o conversație a avut loc aproximativ după o întâlnire când aceasta este cu adevărat limita memoriei. Nu setați o oră necunoscută, altfel imaginea de ansamblu va părea dezordonată. Un gol este informații despre ceea ce nu este încă cunoscut, nu o eroare care trebuie remediată cu detalii plauzibile.

De asemenea, acordați atenție sursei recunoașterii. Poate că acum vă amintiți un eveniment în principal pentru că ați văzut imagini cu el mai târziu. Acest lucru nu trebuie ascuns, ci trebuie precizat. O observație amintită și o concluzie bazată pe o fotografie sunt date diferite. Analiza noastră este că această distincție face pregătirea mai calmă: nu trebuie să convertiți fiecare document într-o amintire personală. Puteți indica pur și simplu ce parte știți independent și care parte a fost derivată doar dintr-o piesă. Acest lucru face ca explicația ulterioară să fie mai verificabilă.

Folosiți o ancoră adevărată fără a o lega prea mult

Un mesaj sau o confirmare a întâlnirii poate ajuta la stabilirea unei cronologie. Observați exact ce înregistrează sursa. O oră de trimitere nu dovedește automat unde se afla cineva sau cât timp a durat o activitate anterioară. O chitanță de cumpărare poate susține o tranzacție fără a înregistra fiecare detaliu al tranzacției. Păstrați sursa la îndemână, astfel încât propria interpretare să nu adauge o certitudine nedovedită.

Prin urmare, creați două coloane: ce este menționat literal în sursă și ce concluzie trag din aceasta? O oră exactă dintr-un document poate fi notă ca timp de document, în timp ce propria memorie este doar aproximativă. În cazul înregistrărilor digitale, atrageți atenția și asupra fusului orar, setarea datei sau alt context tehnic, dacă acest lucru pare decisiv. Nu rezolva singur astfel de întrebări cu o corecție aleatorie. Prezentați diferența și discutați despre ce informații sunt necesare. O cronologie poate susține o întrebare de cercetare fără a prezenta răspunsul tehnic ca fapt.

Sursele originale sunt mai utile decât o selecție editată

Salvați mesajele și fișierele în forma lor originală și păstrați contextul relevant disponibil. O captură de ecran liberă poate face o conversație lizibilă, dar poate pierde și întrebările anterioare, datele sau corecțiile ulterioare. Observați unde se află conversația sau fișierul original și ce selecție a fost făcută pentru întâlnire. Nu modificați conținutul pentru ca acesta să se potrivească mai bine cu memoria dvs. Un pasaj nefavorabil trebuie arătat și avocatului dacă este relevant pentru același eveniment. O sursă completă face o diferență semnificativă mai ușor de evaluat decât un fragment favorabil fără context.

Obțineți informațiile lipsă printr-o rută legitimă. O cronologie nu este un motiv pentru a reintroduce un cont fără permisiune, pentru a căuta pe dispozitivul altcuiva sau pentru a schimba datele. Descrieți ce sursă poate exista și cine poate avea acces la ea. Avocatul poate ajuta la determinarea cererii potrivite. Aceasta înseamnă că lucrările pregătitoare rămân concentrate pe păstrarea și cercetarea informațiilor existente. Crearea de noi probleme de acces sau de confidențialitate pentru a explica un moment vechi poate ridica întrebări suplimentare și poate face reconstrucția mai puțin fiabilă.

Auzi-spune rămân informații recognoscibile de la altcineva

Pentru informații de la alții, scrieți cine a spus ce și când și dacă acea persoană ar fi observat ea însăși evenimentul. Un anunț de la un prieten că altcineva a fost acolo nu este același cu percepția ta asupra acelei prezențe. Păstrați pașii intermediari vizibili. O cronologie nu trebuie să excludă orice comunicare indirectă, dar trebuie să împiedice să fie neobservată la persoana întâi. Orice îndoieli cu privire la sursa corectă trebuie, de asemenea, luate în considerare. Nu introduceți un nume pentru că după aceea pare logic.

Nu organizați o declarație comună pentru a unifica diferite amintiri. Amintirile independente pot varia și ar trebui evaluate pe propriul conținut. Discutați cu avocatul despre modul în care orice informație despre martori poate fi obținută într-un mod adecvat. Un părinte sau partener care ajută la organizare poate oferi sprijin practic fără a determina ce ar trebui să-și amintească suspectul. Analiza noastră este că coloana sursă este de fapt utilă pentru familii: face vizibilă care informații este sprijinul unei persoane dragi și care parte provine de fapt din propria experiență a suspectului.

O concluzie nu trebuie să dispară printre fapte

O cronologie conține rapid cuvinte de legătură: așa, pentru că și prin urmare. Aceste cuvinte pot sugera o relație cauzală care nu a fost observată în mod direct. De exemplu, scrieți separat că o ușă a fost deschisă și că bănuiți cine a deschis-o. Prima poate fi o observație, a doua o inferență. Același lucru este valabil și pentru intențiile altora. Un ton supărat poate fi descris, dar nu demonstrează automat ce gând a avut cineva. Menține distincția chiar și atunci când concluzia pare favorabilă apărării; sursa determină ce poți justifica.

Pentru fiecare rând, întreabă dacă l-ai nota, de asemenea, fără să cunoști acuzația ulterioară. Uneori, un eveniment obișnuit capătă sens doar retrospectiv. Acest lucru este permis, dar noua interpretare trebuie să rămână recunoscută. Evitați să proiectați o poveste în care fiecare acțiune să indice un rezultat dorit. O reconstrucție de încredere poate conține și momente neutre sau inexplicabile. Discutați ce este relevant pentru problema juridică, astfel încât documentul să nu fie umplut cu detalii care să dea doar impresia de completitudine, dar să nu contribuie la evenimentul investigat.

O sursă găsită mai târziu necesită o adăugare vizibilă

O nouă confirmare a unei întâlniri sau o conversație preluată poate da naștere la adăugări la cronologia. Salvați versiunea anterioară și notați de ce se modifică o dată sau o descriere. O adăugare nu înseamnă neapărat că cineva a declarat anterior că ceva a fost în mod deliberat incorect. Explicația pentru diferență trebuie dată cu onestitate. Prin urmare, distingeți între o eroare de scriere corectată, o nouă memorie și o corecție bazată pe un document. Aceste schimbări nu au toate același fundal și nu ar trebui trecute cu vederea doar păstrând povestea finală îngrijită.

Dacă a fost deja făcută o declarație, prezentați imediat avocatului orice diferență semnificativă. Nu trimiteți o serie de îmbunătățiri separate către diferite autorități fără consultare. Explicația poliției asupra unui raport de poliție ajută la înțelegerea faptului că acesta înregistrează declarații și constatări. Propria ta cronologie și piesa oficială sunt documente diferite. Verificați unde există o diferență și pe ce se bazează. O adăugare țintită poate fi mai bine pregătită atunci când pasajul relevant, întrebarea originală și noua sursă sunt unul lângă celălalt, fără a fi nevoie să reinventeze restul poveștii. (explicația poliției despre un raport oficial)

Exemplu fictiv: o chitanță nu face o memorie exactă

Într-un exemplu fictiv, Selim încearcă să reconstituie o seară. Își amintește că a vizitat mai întâi o cunoștință și mai târziu a cumpărat ceva. O chitanță spune 8:18 p.m. Selim vrea apoi să calculeze exact toate momentele anterioare, dar nu știe cât timp a stat cu cunoștințele. Avocatul îi pune să înregistreze achiziția ca document și plecarea anterioară ca deviz. Un mesaj ulterior de la cunoștință va primi, de asemenea, propria sursă citată. Acest lucru face ca prezentarea generală să fie mai precisă, fără a completa artificial minutele intermediare necunoscute.

Mai târziu pare să existe o confuzie inițială. Selim salvează prima versiune și adaugă motivul corectării. Acest caz fictiv nu prezice nimic despre semnificația serii pentru un dosar penal. Ea arată că fiabilitatea nu este același lucru cu indicarea orelor exacte peste tot. Tocmai distincția dintre primire, memorie personală și informații de la cunoscuți este cea care face posibilă evaluarea. Avocatul poate determina apoi ce informații sunt relevante, ce investigație este încă necesară și dacă o declarație poate fi făcută în mod sensibil și suficient de pregătită în acel moment.

Șapte câmpuri pentru o linie examinabilă

Faceți foaia clară și acordați fiecărui eveniment propria linie. Nu folosiți culoarea sau scorul pentru a sugera o certitudine care nu poate fi explicată. O scurtă explicație, cum ar fi o estimare bazată pe convenție, este mai clară decât un procent general de fiabilitate. Păstrați atașamentele separat cu un număr și evitați datele personale inutile de la terți în prezentarea generală a activității. Acordați cu avocatul ce versiune va fi folosită și ce, dacă este cazul, va fi inclusă în procedură. O masă de pregătire trebuie să susțină alegerea legală, fără a înlocui acea alegere.

• Eveniment: ce s-a văzut, auzit sau făcut, fără a adăuga imediat o concluzie legală?
• Ora: sursa exactă, estimare, succesiune sau moment necunoscut în mod explicit.
• Origine: observație proprie, document, inferență sau informații de la o terță parte numită.
• Fundamentare: fișier original, mesaj, programare sau altă sursă existentă cu locație.
• Incertitudine: ce lipsește, ce presupunere este în joc și ce explicație alternativă rămâne deschisă?
• Modificare: data versiunii, informații noi și motivul pentru care o linie anterioară este modificată.
• Punct de discuție: relevanță, posibilă întrebare de cercetare și alegere cu privire la declararea sau transmiterea.

Un decalaj clar poate fi mai valoros decât o poveste simplă

Concluzia noastră este că o cronologie bună face vizibile limitele cunoștințelor. Un suspect nu trebuie să reconstituie o seară incertă până la minut pentru a oferi informații utile avocatului. Privirea de ansamblu devine mai puternică atunci când o sursă și inferența rămân separate și modificările pot fi explicate. Acest lucru ajută și în timpul interogatoriului: la o întrebare se poate răspunde pe baza a ceea ce este de fapt cunoscut, în timp ce cunoștințele lipsă nu sunt înlocuite cu un detaliu plauzibil. Calitatea stă în controlabilitate, nu în impresia că fiecare moment a fost deja complet rezolvat.

Citiți explicația generală despre interogatoriul poliției și despre răspunsurile selective și tăcerea pentru alegerea procesului individual. Informațiile poliției despre semnare subliniază importanța citirii și a înregistrării corecte a ceea ce este declarat. Mai întâi discutați cronologia cu avocatul. Aceasta înseamnă că revista rămâne un mijloc util de organizare a amintirilor, documentelor și întrebărilor și nu creează o obligație neintenționată de a elibera un text pregătit în întregime ca o declarație fără o altă luare în considerare. (interogatoriu poliției · răspunde selectiv și rămâne tăcut · informații de poliție despre semnare)